Plângere adresată Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO)

Cine și în ce condiții poate depune o plângere la CEDO

Orice persoană fizică, organizație neguvernamentală sau grup de persoane care se consideră victima unei încălcări de către orice stat parte a drepturilor recunoscute în CEDO sau în protocoalele la aceasta poate depune o plângere individuală la CEDO. Drepturile și libertățile protejate de CEDO includ dreptul la viață, la un proces echitabil, la respectarea vieții private și de familie, la libertatea de exprimare și de gândire, la conștiință și religie, precum și la protecția proprietății. CEDO interzice, printre altele, tortura și alte tratamente sau pedepse inumane sau degradante, munca forțată, detenția arbitrară și ilegală și discriminarea în exercitarea drepturilor și libertăților consacrate de aceasta.

Plângerile sunt întotdeauna îndreptate împotriva unui stat parte care a încălcat astfel de drepturi și niciodată împotriva unei persoane fizice sau împotriva unor state care nu au ratificat Convenția europeană a drepturilor omului.

Plângerile pot fi depuse inițial personal sau prin intermediul unui reprezentant. Reprezentarea este obligatorie, cu excepția cazului în care se decide altfel, numai de la notificarea plângerii către contrapartea solicitată. Reprezentantul trebuie să fie un avocat autorizat să profeseze într-un stat parte, să aibă reședința în oricare dintre acestea și să înțeleagă în mod adecvat una dintre limbile oficiale ale CEDO (franceză sau engleză), chiar dacă nu se poate exprima în aceasta.

Accesibilitatea la CEDO a fost simplificată pentru a se asigura că toate persoanele care obțin o decizie emisă de orice stat parte care încalcă drepturile prevăzute în CEDO pot depune o plângere. Prin urmare, procedura este gratuită, iar solicitantul nu este obligat să fie resortisant al niciunui stat parte.

În mod similar, solicitantul poate solicita asistență judiciară gratuită în cazul în care nu dispune de resurse suficiente pentru a acoperi integral sau parțial costurile. O astfel de cerere poate fi făcută numai după ce plângerea a fost depusă la CEDO, în special după ce statul parte solicitat a prezentat observații cu privire la admisibilitatea plângerii sau, în cazul în care nu prezintă astfel de observații, după expirarea termenului de depunere a plângerii. Asistența judiciară poate fi acordată pentru a acoperi nu numai onorariile avocaților reprezentanți, ci și cheltuielile de deplasare și de ședere și alte cheltuieli necesare suportate de solicitant sau de avocatul reprezentant desemnat.

Condiții de eligibilitate

Plângerile pot fi depuse la CEDO numai pentru încălcări ale drepturilor și interdicțiilor prevăzute de CEDO și cu condiția ca statul care a încălcat CEDO să o fi ratificat. În plus, trebuie îndeplinite următoarele cerințe:

• Epuizarea căilor de atac interne

  în sistemul juridic portughez, ultima instanță de apel va fi, de regulă, Curtea Supremă de Justiție;

• Termenul de depunere

  depunerea plângerii în termen de 4 luni de la data deciziei interne finale;

• Prejudiciu semnificativ

  existența unui prejudiciu semnificativ adus solicitantului ca urmare a încălcării drepturilor sale de către statul parte.

• Consecințele lipsei condițiilor

  Absența oricăreia dintre aceste condiții va conduce la respingerea plângerii ca inadmisibilă de către CEDO. Același lucru este valabil și pentru orice plângere vădit nefondată sau abuzivă.

În plus, plângerile nu pot fi anonime sau identice cu o altă cauză examinată anterior de CEDO sau deja înaintată oricărui alt organism internațional, fără adăugarea unor fapte noi. Nerespectarea acestor norme va avea ca rezultat neaudierea cauzei de către CEDO.

Cerințele de formă ale plângerii

• Recomandări de structură

  Pe lângă aceste cerințe, se recomandă de asemenea ca textul să fie organizat pe titluri sau capitole referitoare la „Fapte”, la „Explicarea presupuselor încălcări” și la „Informații privind epuizarea căilor de atac interne și respectarea termenului prevăzut la articolul 35.º alineatul (1) [din CEDO]”. Scopul formularului de reclamație este de a fi valabil în sine, facilitând decizia de (in)admisibilitate. Prin urmare, chiar dacă i se permite să anexeze un document anexat, de maximum 20 de pagini, în scopul completării situației de fapt și a motivării descrise în formular, acesta trebuie să conțină toate informațiile relevante cu privire la plângere.

• Documente și confidențialitate

  Împreună cu formularul, ar trebui incluse toate documentele relevante pentru dovada deciziilor denunțate (de exemplu, o copie a deciziilor pronunțate de instanțele naționale), faptele descrise, precum și faptul că reclamantul a epuizat toate mijloacele interne disponibile și a respectat termenul impus de convenție. În cazul în care solicitantul este o persoană juridică, trebuie anexate, de asemenea, documente care să demonstreze că persoana care a depus plângerea a fost calificată și a avut competențele necesare în acest sens. În cazul în care solicitantul nu dorește ca identitatea sa să fie divulgată publicului, ceea ce va constitui regula în virtutea publicității dosarului, acesta își motivează în mod expres decizia.

Procedura

Procedura în fața Curții Europene a Drepturilor Omului trece prin două etape distincte: examinarea admisibilității plângerii și examinarea fondului sau a temeiniciei acesteia.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

Pentru a ilustra ceea ce s-a afirmat cu privire la posibilele decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului, există în prezent două hotărâri care rezultă din plângeri împotriva statului portughez.

• Cauza Pretescu/Portugalia

  Hotărârea pronunțată la 3.12.2019

  Daniel Andrei Pretescu impotriva conditiilor din inchisoare

  Daniel Andrei Pretescu, resortisant român, a depus o plângere împotriva statului portughez pentru presupusa executare, în închisorile portugheze, a unei pedepse efective cu închisoarea în condiții inumane și degradante, contrar dispozițiilor articolului 3.º din CEDO.

  Pe scurt, reclamantul a susținut că celulele în care a fost încarcerat erau supraaglomerate, ofereau condiții de igienă precare, nu aveau sistem de încălzire în timpul iernii și nu aveau intimitate în băi. Aceasta a solicitat de asemenea o despăgubire rezonabilă, care, în ceea ce privește prejudiciul moral, se ridica la 15 000 de euro (cincisprezece mii de euro).

  La rândul său, statul portughez a clarificat faptul că toate celulele erau dotate cu băi, care includeau o chiuvetă, toaletă, duș și acces la apă caldă, fiind separate de un perete mic. El a clarificat, de asemenea, că inculpatul a fost pustnic, cel mult, cu 8 persoane (în aceeași celulă), și că faptul că celulele nu au fost echipate cu sisteme de aer condiționat a fost din cauza lipsei de nevoie în fața climatului țării. După examinarea plângerii, CEDO, după ce a lăsat statului portughez recomandarea de a adopta măsuri generale pentru a garanta condițiile de detenție a deținuților, precum și accesul la căi de atac care ar împiedica continuarea unei presupuse încălcări a drepturilor acestora, a pronunțat următoarea decizie:

  „MEDIILE EXPUNERII PE SECȚIUNE, ÎN FUNCȚIE DE UNITATE:

  1. respinge cererea de clasare a cauzei pe baza unei soluționări amiabile la care au ajuns părțile;
  2. declararea acțiunii ca fiind admisibilă;
  3. afirmă că a existat o încălcare a articolului 3.º din Convenție în perioada de 376 de zile neconsecutive, timp în care reclamantul a avut, în închisoarea PJ din Lisabona, un spațiu individual mai mic de 3 m²;
  4. afirmă că a existat o încălcare a articolului 3.º din Convenție în perioada de 385 de zile neconsecutive în care reclamantul a avut, în închisoarea PJ din Lisabona, un spațiu individual între 3 și 4 m²;
  5. afirmă că a existat o încălcare a articolului 3.º din Convenție în perioada de treizeci și șase de zile (între 13 iulie 2012 și 19 august 2012), în timpul căreia, în închisoarea PJ din Lisabona, reclamantul a avut un spațiu individual de peste 4 m²;
  6. afirmă că a existat o încălcare a articolului 3.º din Convenție în perioada de optsprezece zile (între 17 octombrie 2014 și 5 noiembrie 2014), în timpul căreia, în închisoarea Pinheiro da Cruz, reclamantul a avut un spațiu individual mai mic de 3 m²;

  7. 7. Spune

     că statul solicitat trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea rămâne definitivă în conformitate cu articolul 44.º alineatul (2) din convenție, suma de 15 000 EUR (15 000 EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
     de la data expirării perioadei respective până la plata efectivă, această sumă se majorează cu o rată a dobânzii simple egală cu rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada respectivă, majorată cu trei puncte procentuale;
  8. respinge cererea de despăgubire rezonabilă pentru partea excedentară.”
• Cauza Welsh și Silva Canha/Portugalia

  Hotărârea pronunțată la 30.8.2022

  Eduardo Welsh și Gil Silva Canha pentru libertatea de exprimare

  Eduardo Pedro Welsh și Gil da Silva Canha, ambii cetățeni portughezi, au depus o plângere împotriva statului portughez la CEDO pentru încălcarea dreptului lor la libertatea de exprimare, consacrat la articolul 10.º din CEDO.

  Pe scurt, reclamanții, jurnaliști de la un ziar local satiric din Madeira, Garajau, au publicat trei articole despre o anchetă penală care avea loc, la momentul respectiv, cu privire la gestionarea portului Madeira. Acestea s-au bazat pe alte știri deja publicate de alte ziare naționale cu mai multă popularitate, și anume Diário de Notícias și ziarul Sol.

  Cu toate acestea, L. S., un cunoscut om de afaceri și membru al consiliului de administrație al societății private care administra portul Madeira, a introdus o acțiune la Tribunal Judicial da Comarca da Madeira (Tribunalul de Primă Instanță din Madeira), susținând că declarațiile făcute în cadrul acestuia i-au afectat grav onoarea și reputația. Prin urmare, instanța de prim grad de jurisdicție din ª a decis să acorde despăgubiri în valoare de 30 000 de euro (treizeci de mii de euro) pentru prejudiciul moral suferit de L. S., care urma să fie plătit, desigur, de Welsh și Silva Canha.

  Prin recurs la Curtea de Apel din Lisabona, despăgubirea a fost redusă la 15 000 EUR (cincisprezece mii EUR), deoarece s-a considerat că numai două dintre cele trei articole publicate au cauzat prejudicii onoarei și reputației lui L.S.

  Întrucât era vorba despre o simplă satiră într-un ziar local creat în acest scop, jurnaliștii s-au plâns Curții EDO, susținând, pe scurt, că, în pofida faptului că decizia instanțelor naționale se întemeia pe lege și urmărea un scop legitim, o astfel de încălcare a libertății de exprimare nu ar fi necesară într-o societate democratică. Dimpotrivă, statul portughez a susținut că o astfel de ingerință în libertatea de exprimare nu era doar justificată, ci era necesară pentru a proteja onoarea și reputația celeilalte părți.

  Cerere rezonabilă de despăgubire din partea solicitanților:

  • 15 000 de euro (cincisprezece mii de euro) cu titlu de prejudiciu material, corespunzând despăgubirii plătite lui L. S. în conformitate cu decizia instanțelor naționale;
  • 3 238,50 EUR (trei mii două sute treizeci și opt de euro și cincizeci de cenți) pentru cheltuielile aferente procedurilor în fața instanțelor naționale;
  • 3 000 de euro (trei mii de euro) reprezentând onorariile avocaților aferente procedurii în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

  La rândul său, CEDO a abordat necesitatea unei astfel de restricții într-o societate democratică. Aceasta a concluzionat că L. S. este considerat o persoană publică în Madeira, astfel încât s-a expus în mod voluntar controlului public în ceea ce privește profesia sa, articolele publicate sunt considerate a fi de interes public, nu legate de viața sa privată, ci doar de viața sa profesională, iar declarațiile s-au bazat pe alte ziare cu un renume național mai mare, care au fost menționate indirect în articole, ceea ce a condus la buna-credință a autorilor respectivi. La toate acestea s-ar adăuga faptul că ziarul local nu are un număr mare de cititori, reducându-se la 500 de exemplare distribuite în Madeira, precum și faptul că este, prin însăși natura sa, un ziar de satiră. Prin urmare, CEDO a luat următoarea decizie:

  „MEDIILE COMITETULUI, ÎN FUNCȚIE DE UNITATE:

  1. declararea acțiunii ca fiind admisibilă;
  2. concluzionează că a avut loc o încălcare a articolului 10.º din Convenție;
  3. concluzionează că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o compensație echitabilă pentru orice prejudiciu moral suferit de reclamante;

  4. 4. Încheie:

     statul solicitat plătește în comun solicitanților, în termen de trei luni, următoarele sume: (i) 15 000 EUR (cincisprezece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale; 3 238,50 EUR (trei mii două sute treizeci și opt de euro și cincizeci de cenți), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru costuri și cheltuieli;
     de la data expirării acestei perioade de trei luni până la plata efectivă, suma respectivă se majorează cu o rată a dobânzii simple egală cu rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene din perioada respectivă, majorată cu trei puncte procentuale;
  5. respinge cererea de despăgubire rezonabilă pentru partea excedentară.”